Friday, June 10, 2016

De doua mii de ani..., Mihail Sebastian



     "Sa fugi de tine o zi, doua, douazeci nu e usor, dar nici imposibil. Faci matematici si marxism ca S.T.H. faci sionism ca Winkler, citesti carti ca mine, umbli dupa femei sau joci sah, sau te dai cu capul de pereti. Dar intr-o zi, intr-un minut de neatentie, te intalnesti cu tine insuti la un colt de suflet, cum te-ai intalni la un colt de strada cu un creditor de care te-ai ferit zadarnic. Dai ochii cu tine si atunci intelegi cat de inutile sunt toate evadarile din aceasta inchisoare fara ziduri, fara porti si fara gratii, din aceasta inchisoare care este insasi viata ta."

     "Ce i-as reprosa antisemitismului, inainte de orice, daca mi-as recunoaste calitatea de judecator, ar fi lipsa lui de imaginatie: "masonerie, camatarie, omor ritual" - Si pe urma?
      Vai cat de putin! Vai cat e de sarac!
     Cea mai scazuta constiinta de evreu, cea mai de rand inteligenta ovreiasca isi descopera sie insasi pacate nesfarsit mai grave, obscuritati nemasurat mai grele, catastrofe incomparabil mai rasturnatoare.
     Ei n-au impotriva noastra decat piatra, uneori revolverul. Noi avem, in lupta pe care o ducem etern cu noi insine, vitriolul acesta subtil care consuma incet, dar ireparabil si care este propria noastra inima."

    "Un lucru insa iti voi spune: orice judecata globala despre orice categorie de oameni ma infioara. Eu nu sunt mistic. Am oroare de adevaruri generale. Eu nu pot judeca decat de la caz la caz, de la om la om, de la nuanta la nuanta."